Vând de zece ani în piaţă şi n-aş vrea să fac altceva. Sunt foarte mulţumită de acest business. Marfa vine cu tirurile din sudul Kîrgîzstanului, noi dimineaţa cumpărăm de la ei şi vindem mai departe.Sunt vânzător de profesie. Cred că asta e menirea mea. Şi pentru anul ăsta am aceleaşi planuri ca până acum. Cum am lucrat aşa o să lucrăm.
Până să lucrez aici, am lucrat în altă piaţă şi la magazin. Înainte de căderea URSS am lucrat la ŢUM*. Pieţe ca asta nu existau atunci. Au apărut abia acum vreo 15 ani. Kazahstan are 20 de ani de independenţă şi astfel de pieţe au apărut doar de vreo 15-16 ani. Acum sunt peste tot. Mulţi vânzători aveau altă meserie înainte să vândă aici. Sunt şi mulţi care nu au nicio meserie. Dar sunt şi mulţi cu studii superioare. În ajunul Perestroikii mulţi şi-au pierdut serviciul, nu ştiau cum să mai facă rost de bani şi, ca să mai câştige, au început să vândă în piaţă. Oricum aici chiar poţi să câştigi decent, bine, ca să îţi creşti copiii.
Mira – vânzătoare de alune, fistic, fructe uscate
De 13 ani vând în piaţă. Înainte am lucrat la RÎBTORG**. Am 50 de ani şi, dacă aş putea, aş sta cu nepoţii acasă. Am doi nepoţi. Fructele uscate sunt aduse din Taşkent, stafidele şi alunele din China, fructele semiuscate din Iran. Sunt patru firme care aduc toate fructele uscate. De la firmele astea patru cumpărăm toţi.
Anelifor – vânzătoare de struguri şi prune
Mă cheamă Anelifor, sau, pur şi simplu, Nelea.Vin de mult aici, de 11 ani. Înainte vindeam haine. Am venit aici din Kîrgîzia, şi acolo tot haine vindeam. În perioada sovietică am fost secretară. Am lucrat şi soră medicală. Şi am crescut şi copiii. Am patru copii. Acum piaţa nu mai merge deloc, dar nu ştiu ce altceva aş putea să fac. Dacă va trebui, până la urmă voi găsi altceva de lucru. Acum e greu. Piaţa a fost deschisă în 1997 sau 1998. Nu am niciun plan de viitor. Timpul va decide ce se întâmplă…
Abid – vânzător de mere şi caise
Am 47 de ani. M-am născut în Alma Ata. Strămoşii mei sunt veniţi din Turcia. Înainte să vând în piaţă am călătorit prin lume. Ca să câştig bani, am făcut tot felul de chestii… Acum nu aş vrea să lucrez altceva. Cum ne-a făcut Allah, aşa o să rămânem! Nimeni nu se naşte de două ori. Cu asta ne ocupăm, din asta trăim şi ne bucurăm de ce avem. Aducem merele de la Alma Ata. Proaspete şi bune.
Marlen – vânzător de prune şi mere
Am 27 de ani. De cinci ani vând aici. Sunt din Kîrgîzstan, dar locuiesc aici, în Karaganda. Nu am făcut şcoală şi nu ştiu să fac nicio altă muncă. Nu ştiu ce altceva aş putea să fac.
Saulea (foto) şi Anara – vânzătoare de ardei
Saulea: Vând ardei bulgăreşti. Sunt aduşi de la Şimkent. Ăştia din Şimkent vin cu tirurile şi noi cumpărăm de la ei. Am 44 de ani.
Anara: Şi eu tot 44.
Saulea: De 15 ani vindem aici în piaţă. Până atunci eu am lucrat în fabrică. Sunt de aici, din Karaganda. Am lucrat la PARNOMENKO, fabrica de metalurgie.
Anara: Eu sunt jurist de profesie, dar n-am lucrat niciodată. Am trei facultăţi terminate, trei diplome de învăţământ superior! Dar salariul e prea mic. Nu ajunge. De-asta am început să vând în piaţă. Aici vânzarea merge, nu ne plângem…
Saulea: Dacă aş putea să fac altceva, aş călători, aşa cum faceţi voi.
Anara: Eu dacă aş putea, aş lucra pe profesia mea, jurist.
Saulea: Şi eu aş lucra inginer în fabrică.
Galea – vânzătoare de ouă
Am 51 de ani. Am fost contabilă, am lucrat şi în fabrică şi de 10 ani vând în piaţă. Aduc ouăle de la o fermă de lângă Karaganda. Eu sunt rusoaică, de aici din regiune.
Mi-ar plăcea să fiu dinnou contabilă, dar nu-mi mai permite vârsta. Anul ăsta mi-am propus să îmi meargă cât mai bine în piaţă.
Ira – vânzătoare de fructe şi legume
Am 24 de ani. Lucrez în piaţă de 3 luni, dar nu îmi place. Munca e foarte grea în piaţă. Eu am terminat facultatea de limbi străine. Vorbesc engleză şi franceză. Lucrez aici în piaţă cu familia mea. Suntem din Talas, din Kîrgîzstan. Ne-am mutat aici şi locuim cu toţi într-un apartament. Şi fructele şi legumele sunt aduse tot din Kîrgîzstan. Pe 20 septembrie ne întoarcem acasă. Soţul meu locuieşte în Bişkek. Avem o fetiţă de 2 ani, care stă la socru-meu.
Nu-mi place ce fac în piaţă, munca e foarte grea, dar trebuie să-mi ajut familia. Dar mi-ar plăcea să fiu translator. Pentru anul ăsta mi-am propus să mai exersez engleza, să fiu cât mai bună.
Aslan şi Daurel – vânzători de carne
Aslan: Vindem aici de şapte ani. Aduc carnea nişte cunoscuţi de-ai noştri. Ei şi cresc animalele. La 200 de kilometri de Karaganda. Acolo e o fermă, sunt multe păşuni. Carnea o tranşează tot acolo şi o aduc aici gata bucăţi.
Eu am terminat acum facultatea şi învăţ, să intru la a doua. Dar aici e business-ul nostru. Câştigăm bine. N-aş vrea să lucrez în altă parte. Aici e bine. Facultatea o fac pentru viitor. Acum lucrăm ca să adunăm bani. Pe viitor o să vedem. Am terminat informatică.
Daurel: Eu contabilitate…
Marina, Galea, Olea – vânzătoare de carne
Olea: Am 27 de ani.
Galea: Eu 49.
Marina: Eu 43.
Galea: De 10 ani vând aici şi de 18 ani vând carne. Vând numai carne de vită.
Olea: Eu vând în piaţă de la 16 ani.
Marina: Eu înainte să lucrez aici am fost bucătăreasă.
Galea: Eu am fost educatoare la grădiniţă. Am lucrat până acum 18 ani.
Marina: Şi eu lafel.
Galea: De când am plecat de la grădiniţă, m-am ocupat cu carnea. Până astăzi. Cumpărăm carnea de la cineva din sat. Iau o jumătate de vacă odată. Într-o zi o vând toată. Vând 200-250 de kilograme pe zi. Sunt cazuri când plecăm mai devreme acasă, că vindem tot şi rămânem fără marfă. Aici lumea iubeşte foarte mult carnea. Mănâncă foarte multă vită. Mai ales musulmanii. Cumpără de la noi vită şi berbec. Carnea de porc se vinde în partea cealaltă. Niciodată nu se vinde în acelaşi loc carne de vită cu carne de porc. Nici nu se taie în aceeaşi cameră, sau pe acelaşi trunchi.
Marina: Eu nu mai am cum să mă întorc la fosta mea meserie… Acum la restaurant angajează doar tineri.
Olga: Şi eu am terminat o facultate, am studii superioare, dar salariul e foarte mic şi prefer să vin să lucrez aici.Am terminat Institutul Cooperativ, facultatea economică. Salariile sunt mici – 30 de mii***. Aici câştigăm mai bine şi am şi timp mai mult. Dacă te angajezi în serviciu lucrezi de la 8 dimineaţa la 8 seara şi pe lângă asta mai ai de lucru şi acasă. Aici ţi-ai terminat treaba, te duci acasă şi ai timp să-ţi vezi de treaba ta. Oricum e greu să găsesc de lucru pe specializarea mea. Ar trebui neapărat să ştiu limba kazahă.
Marina: Noi nu ştim kazahă, înainte nici nu se învăţa la şcoală. Când s-a trecut la kazahă, după ‘90, nu erau nici profesori care să ştie să predea limba… Acum copiii noştri învaţă kazahă încă de la grădiniţă. Oricum aici câştigăm bine. Pentru o femeie, chiar foarte bine! 80-100 de mii.
Galea: Eu câştig chiar 110-120. Soţul câştigă mai puţin ca mine!
Ilia – vânzător de morcovi en-gros
Nu vorbesc bine rusa. Am 35 de ani. Sunt din Kîrgîzia. Dar locuiesc aici. M-am mutat de17 ani.Creştem singuri morcovii. Avem pământ închiriat şi sădim şi creştem singuri. Morcovi, sfeclă… Locuiesc în Karaganda, dar pământul nostru e în zona Dolinka.Închiriem camionul şi aducem marfa aici în piaţă. Şi camionul stă aici cu noi, până când vindem toată marfa. Vindem şi en-gros şi la kilogram.
Mie totul îmi place în viaţă. Odată mă nasc pe lumea asta! De două ori nu se naşte nimeni. Sunt mândru că sunt aici şi că fac munca asta. Pentru la anul, vrem să cultivăm şi mai multe pământuri!
Documentare făcută împreună cu Serghei Chiviriga şi David Schwartz.
*Magazin universal central
**Magazin de peşte
***30.000 de tenge – aproximativ 145 euro
