'Ruscsandra Pop' sau...

'ogargaritza' cu 'tz' :)



...dupa un timp...au mai trecut niste zile...si


...garga a aterizat pana la urma pe biroul meu...acum asteapta... :D

porumbeii :D

Cand stateam langa facultate, intr-o zi in bucatarie, a venit un porumbel si n-a mai vrut sa plece. S-a asezat p un raft si nu a mai vrut deloc sa plece... l-am dar afara...de mai multe ori, dar el nu vroia. L-am hranit, bucataria s-a umplut de rahati, am tot curatat dupa el, il mai mangaiam... Dupa vreo saptamana cineva s-a oferit sa-l duca la tara undeva, la o crescatorie de porumbei..mi-a parut rau, mie-mi plac porumbeii (feed da pigeons! copyright vera ;), din pacate bucataria nu e spatiu cel mai potrivit pt cresterea porumbeilor. Cu ocazia asta am aflat ca iubitorii de porumbei se numesc columbofili, nu mi se pare prea grozav. Oricum am povestit asta pentru ca azi am vazut la UNATC doi porbumbeii. Dupa toate crizele, injuraturile si dramele, de prin scoala, mi s-au parut cam in contrast:

...se uitau la apus :))

Hydra Society - Lit. Nights

In timp ce la UNATC depresia e-n floare, se preconizeaza revolutii si se sfarseste cu lacrimi sau injuraturi, la expirat avem seara culturala. Hydra Lit. Nights cu Sociu si Tausance:

Vlad Ioan Tăușance (opening act) - Saga (primele cânturi) - texte + abuzuri + CDJ-uri
Dan Sociu (main act) - Nevoi Speciale (Polirom, Ego proza) - lectură
LIVE, NO PLAYBACK! suna invite-ul

Atmosfera e destul de cozy si intima, nu e ft multa lume. Tausance ne pune o melodie, incepe sa vorbeasca, citeste dar nu suna ca si cum ar citi, observa, enumera, explica, povesteste, face legaturi, exista un fir narativ cumva, dar nu e asa important, important e restul, personajele, situatiile, detaliile, e mult, imaginile curg de parca ai desfasura o rola de film, senzatiile sunt ft diferite si trec rapid de la una la alta. Tausance mai pune o melodie... mai da o explicatie, se joaca, experimenteaza...povestea n-are un final...putem sa-l inventam noi, pe jos sunt din ce in ce mai multe foi, mi-au venit in minte o multime de lucruri din ultimele luni...ma intreb daca as fi auzit textele astea inainte sa dau admitere ala UNATC , daca mi-as fi luat o parte in repertoriu...
Sociu e mai inhibat, ne spune ca n-a mai citit demult in fata unui public, treaz fiind. Ne spune pe scurt despre ce-i vorba in cartea 'Nevoi speciale', citeste o jumatate din capitolul cinci al cartii. Suna ft sincer, ft personal si ft haotic, e o abundenta de amintiri, una peste alta...povestea e destul de greu de urmarit, se fac multe referinte, la multe situatii, personaje, momente din viata lui 'Dan' (personajul)...mi-l imaginez pe adevaratul Dan in locurile alea, cu gandurile alea, cu toate starile alea...e prea personal...nu ma mai uit la el. Emil face poze in spatele meu...aud sunetul aparatului foto, aud zambete, simt fum de tigara...imi vine un moment sa ma gandesc la altceva, dar nu vreau sa pierd momentul....deja am intrat in viata personala a lui 'Dan', nu pot sa mai dau inapoi. Se termina ca epsiodul unui serial care te lasa suspendat cu 'to be continued'...

Un suc de fructe de padure, un pahar de vin... acasa la Rucsandra Pop (o gargaritza captiva intr-un corp de femeie) - multe culori, colaje, decupaje, inventivitate, creativitate, gargaritze (of course!) si platouash cu paine prajita, blue cheese si rosii cu otet balsamic (by Rucsandra)...e gud bye party, se muta in doua zile..
Hihihi hahaha, povestim, glumim, ne amintim (sau mai bine zis 'isi amintesc') una alta, spionam vecinii, speculam posibile scenarii despre vietile lor, sharing ideas, making plans...si ridic ancora ca maine am examen cu Dumitriu (TU) :|
The world is not enough :)

Cesky Sen

La capitolul 'sharing', un alt documentar ft tare pe care l-am vazut lately e 'Visul ceh'. Se difuzeaza din cand in cand pe tvrCultural, se gaseste si pe internet si il am si eu pentru cine e interesat.

„Visul ceh“ este un fel de documentar artistic în care doi tineri studenţi la Cinematografie din Praga, Filip Remunda şi Vit Klusak, şi-au propus şi au reuşit să demonstreze că obsesia consumeristă postcomunistă din Cehia a atins cota de avarie. Pe scurt, filmul înfăţişează povestea celor doi, care organizează o campanie publicitară în toată regula, cu pliante, outdoor, spoturi, slogan etc., pentru a lansa un supermarket-fantomă, undeva, pe un câmp cu verdeaţă de lângă Praga.

În ziua inaugurării, cei 4.280 de oameni veniţi să pună mâna pe produsele promoţionale au aflat că „Visul ceh“ nu e decât o butaforie, o schelă metalică peste care fusese întinsă o pânză colorată în culorile curcubeului.

(sursa: Cotidianul)

Si of course trailerul:

Scoala Generala: Reconstructie - To remember...

Control/Reconstructie

"la Scoala Generala, cu Dan Sociu"

Ce se intimpla cind incerci sa-ti reconstruiesti personalitatea? Cind incerci sa mergi impotriva ta? E bine? Nu. Se poate? Nu. E necesar? Da. Si de ce?

Documentarul de la care va porni Dan Sociu, "Protagonist", a fost realizat in 2007 de Jessica Yu. Documentarul urmareste povestile a patru barbati: un terorist german, un spargator de banca, un evanghelist "ex-gay" si un tanar care studiaza artele martiale.

Asa suna invite-ul la Scoala Generala de azi, 23 feb. 2009.
Dan are emotii si nu vrea sa spuna prea multe din prima; vorbeste despre necesitatea de a te reconstrui, despre momentul in care esti nevoit s-o faci si cum ii faci fata.
Vorbeste despre dependenta si despre procesul de reconstructie care apare in momentul in care incerci sa scapi de o dependenta, povesteste despre reconstructia lui, cand a renuntat la alcool, despre un univers care a trebuit reconstruit si despre violenta, care a aparut in proces, o anumita violenta la care a recurs.
Crede ca trebuie sa lupti o vreme impotriva ta ca sa te reconstruiesti... ne pune filmul, zice ca mai bine vorbim dupa.
Documentarul "Protagonist" e foarte misto si eu ma entuziasmez toata; empatizez cu teroristu' si cu spargatoru', evanghelistu' gay si tipul cu artele martiale ma fac sa rad cel mai mult, si povestea fiecaruia ma impresioneaza foarte tare... si abia astept discutia de final.
Dar dupa film intra in scena Mihai (numit si 'Neon'), care insista sa 'ne' vorbeasca despre el: crede ca povestea lui e mai interesanta decat filmul si povestile alora (e homofob si explica destul de agresiv ca pula a fost facut pt. pizda, asa se si potriveste mai bine. Stie el...).
Isi considera viata extraordinara, tot ce ii se intampla e extraordinar si vrea sa impartaseasca lumii, pare posesorul unui mesaj ce trebuie neaparat comunicat omenirii.
Incearca sa ne faca sa intelegem cat suntem de nestiutori,limitati si incapabili sa acceptam mai mult. Ne zice ca Dumnezeu ii vorbeste prin oamenii; Dumnezeu i-a zis sa-si taie venele, lucru pe care l-a facut 'cu dragoste'.
Trebuie toti sa ne drogam cu 2C B, un psychedelic, care i-a adus adevarata cunostinta, drogurile sunt de la Dumnezeu. El stie ce-i Dumnezeu, noi nu.
Ignora rugamintea lui Kostea de a nu mai face recomandari publice la droguri.
Ne spune ca a avut o perioada proasta, a auzit multe voci, a vazut multe lucruri, prietena lui a murit si a inviat la el in brate, dar nu se astepta sa-l credem pentru ca e prea mult pentru noi, pentru ca ne cacam pe noi! A luat tratament, dar nu mai ia, n-o sa se lase invins de niste pastile, doctorii spun ca, in creierul lui se secreta prea multa dopamina si prea putina serotonina sau ceva de genul, doctorii oricum nu stiu nimic, zice el.
Fluieras ii zice ca e ft bine ca nu ia pastile, il incurajeaza sa nu ia tratamente si roaga lumea din jur care e agitata, sa-l lase pe Mihai sa vorbeasca, sa spuna ce are de spus.
Mihai are multe de spus, pare o sursa inepuizabila de intamplari si trairi si justificari inocente, de tipul: 'ce daca i-am zis ca suge pula? ce nu-i adevarat? si ii si place!... da' si io dau limbi! ce asta-i o jignire? ca i-am zis ca suge falusul...si mie-mi place sa dau limbi, e ok!'. Problema lui e ca noi nu stim nimic si nu intelegem.
Monologul lui, (in care sunt multe tentative de interventie, fara prea mare succes), tine o vreme si e un fel de 'entertainment'.
Lumea nu stie cum sa reactioneze, se simte clar incercarea de a reactiona ok, natural, firesc, corect, politically corect... Unii incearca sa dialogheze pe bune cu el, altii sa-l faca sa taca, altii sa ajunga la un consens cu el, altii sa-l faca sa se simta in confort si sa comunice liber cum are el chef, altii (printre care si eu) il filmeaza sau il inregistreaza...
Habar n-am cum sa ma simt, dar ma fascineaza si vreau sa-l inregistrez. E atat de viu, are o cursivitate si o credinta absoulta in tot ce zice, si conexiunile pe care le face sunt total haotice, dar toate se leaga intr-un sistem al lui.
E oricum destul de derutant, parca nu stiu ce sa cred: e complet dus, iremediabil prajit, face pe nebunu' , vrea sa dea examen la actorie... Si nevoia asta a fiecaruia de a trage o concluzie, de a judeca, de a-l judeca, de a da un 'label' pentru comportamentul lui, pune pe toata lumea intr-un fel de disconfort (sau cel putin pe mine).
Dan nu mai apuca sa zica nimic. La plecare, lumea discuta, parerile sunt impartite, nimeni nu pare sa poata reactiona 'ok' sau ' natural' . Fiecare incearca sa dea o sentinta mai soft, sa empatizeze: 'saracu, frate, era total panicat', 'bai, pe mine m-a agresat', 'era nebun omu', 'da de unde stii tu ca avea probleme psihice?, mie mi s-a parut ft ok'...
Am avut spectacol, zice Kostea, suparat, dar nu asta vrem la Scoala Generala.
Pana la urma si din asta avem de invatat si pe mine chiar ma intereseaza subiectul - discriminarea, fata de persoanele cu dizabilitati pishice, (ca sa ma exprim cat mai 'politically corect'). Ce sunt 'dizabilitatile psihice, tulburari mentale, nebunie' whatever? Unde incepe si unde se termina discriminarea? Dorinta de a ajuta o persoana cu probleme psihice = dorinta de-ai impune un fel de a trai? Ce inseamna toleranta fata de o persoana, care pare a avea tulburari mentale? Ce inseamna sa reactionezi 'ok' cand cineva e 'diferit'?
Inchei seara revenind la dependente. Vorbim despre oameni si felul in care se transforma ei in functie de felul in care traiesc. Vorbim de alcoolici, vorbim de drogati, vorbim de felul diferit in care se raporteaza oamenii unii la altii in functie de ceea ce consuma, de prietenii de baut sau de fumat. Cineva sustine ca nu poti scapa de o dependenta decat inlocuind-o cu alta.
Se pare ca trebuie cumva, daca vrei sa te reconstruiesti, dintr-un motiv sau altul, dar de cele mai multe ori ca sa scapi de ceva, sa lupti o vreme macar impotriva ta, sa actionezi impotriva a cea ce ti-ar fi placut inainte...
Sa te reconstruiesti, sa scapi de o dependenta, sa detii controlul e uneori necesar, sau pur si simplu te trezesti ca trebuie s-o faci... Concluzia documentarului si a serii: e inutil sa incerci sa ai certitudini, sa crezi ca ai certitudini, sa mergi la sigur sau sa vrei neaparat sa mergi la sigur.
Hmh...am senzatia ca de fapt n-am inteles nimic.
Oricum uitati-va neaparat la 'Protagonist':

Trailerul nu e suficient de graitor:



Si un sample din discutiile de dupa film de la Scoala Generala:

street atmosphere

Destul de turistic. Unde nu-i asa...e chiar linistit, gen:

stuck with Barcelona

Pt. ca subiectul pare sa nu se mai epuizeze si-mi consuma prea mult timp si energie inutila, o sa incerc sa bag mai putine poze stupide si sa rezum chestiile care mi-au ramas in minte si mi se par misto: parcul Gaudi, care e imens si are locuri in care te simti ca-n padure si o celebra banca ft ft ft ft lunga si colorata:












Peter (ne cunoastem in parcul Gaudi, el la lucru, eu la plimbarica), e ungur, are de 23 ani, provine dintr-o familie de preoti si la 19 ani a fugit de-acasa. A trait pe strazi, a vandut droguri, a luat mult prea mult acid (zice el) avertizandu-ma sa nu ma joc cu LSD-ul, dar acum e fericit si echilibrat: face bijuterii din pietre semipretioase si le vinde turistilor (cumpar si eu un colier si-un inel si primesc cadou 2 perechi de cercei ecologici, facuti din frunze/flori presate si laminate). La vara vrea sa plece in Ibiza, zice ca acolo se umple de bani si pe urma vrea sa plece in India sa-si cumpere noi materiale pt. bijuterii. Singura lui problema e ca s-a despartit de prietena lui si e cam 'horny'. Incearca sa ma convinga destul de direct sa-l ajut, dar refuz. Ne intalnim cu Bianca, luam un pranz rapid undeva dupa care Peter isi cumpara o cantitate considerabila de hash, pe care o inaugureaza cu noi. Cumva ajungem la plaja, lucru pe care mi-l doream din prima zi. Tot drumul si inclusiv pe plaja am senzatia ca copii straini sunt mult mai relaxati si mai prietenosi decat copii timizi/razgaiati/suparati/neprietenosi din Ro, mi se pare ca si parintii se poarta mult mai relaxat si mai normal cu ei. Sunt absolut fascinata de copiii bineimbracati care se tavalesc in nisip si-si-l toarna si-n cap si nu-i nimeni care sa le faca morala, sa le traga una peste ceafa, sa se rasteasca la ei (ma gandesc ca e posibil sa fie de la cat sunt de sparta, nu-mi dau seama). Ne despartim de Peter care incearca un ultim sarut, dar are niste dinti total scarbosi (desi nu se vede in poze), ma intreb cum de-i scapa aspectul asta...