luni, 23 februarie 2009

stuck with Barcelona

Pt. ca subiectul pare sa nu se mai epuizeze si-mi consuma prea mult timp si energie inutila, o sa incerc sa bag mai putine poze stupide si sa rezum chestiile care mi-au ramas in minte si mi se par misto: parcul Gaudi, care e imens si are locuri in care te simti ca-n padure si o celebra banca ft ft ft ft lunga si colorata:












Peter (ne cunoastem in parcul Gaudi, el la lucru, eu la plimbarica), e ungur, are de 23 ani, provine dintr-o familie de preoti si la 19 ani a fugit de-acasa. A trait pe strazi, a vandut droguri, a luat mult prea mult acid (zice el) avertizandu-ma sa nu ma joc cu LSD-ul, dar acum e fericit si echilibrat: face bijuterii din pietre semipretioase si le vinde turistilor (cumpar si eu un colier si-un inel si primesc cadou 2 perechi de cercei ecologici, facuti din frunze/flori presate si laminate). La vara vrea sa plece in Ibiza, zice ca acolo se umple de bani si pe urma vrea sa plece in India sa-si cumpere noi materiale pt. bijuterii. Singura lui problema e ca s-a despartit de prietena lui si e cam 'horny'. Incearca sa ma convinga destul de direct sa-l ajut, dar refuz. Ne intalnim cu Bianca, luam un pranz rapid undeva dupa care Peter isi cumpara o cantitate considerabila de hash, pe care o inaugureaza cu noi. Cumva ajungem la plaja, lucru pe care mi-l doream din prima zi. Tot drumul si inclusiv pe plaja am senzatia ca copii straini sunt mult mai relaxati si mai prietenosi decat copii timizi/razgaiati/suparati/neprietenosi din Ro, mi se pare ca si parintii se poarta mult mai relaxat si mai normal cu ei. Sunt absolut fascinata de copiii bineimbracati care se tavalesc in nisip si-si-l toarna si-n cap si nu-i nimeni care sa le faca morala, sa le traga una peste ceafa, sa se rasteasca la ei (ma gandesc ca e posibil sa fie de la cat sunt de sparta, nu-mi dau seama). Ne despartim de Peter care incearca un ultim sarut, dar are niste dinti total scarbosi (desi nu se vede in poze), ma intreb cum de-i scapa aspectul asta...












Niciun comentariu: