Desi am fost putin dezamagita de La Pedrera,cand am descoperit in loc de camere fanteziste cu forme si culori, niste camere simple cu mobila si obiecte vechi si pe alocuri benzi elastice ca sa nu te apropii prea mult, ca la castelul Bran, bucataria mi s-a parut ft cozy, singura camera in care chiar nu m-am simtit ca la muzeu.
Macar ghidul audio nu mai arata ca un telefon mobil. Un ceainic care mi-a placut foarte mult si niste floricele de pe tavan care mi-au placut mult.
La Pedrera sau Casa Mila cum ii se mai spune, arata ft tare din afara, dar interiorul nu e asa impresionat, nu avem tavan deformat in valuri, nici usile,nici peretii, nu e senzatia aia cumva subacvatica, pe care o transmite Casa Batllo. La Pedrera are niste camere dragutza, cu mobila foarte veche misto, insa ce e wow cu adevarat e acoperisul, care iti da senzatia de tobogan continuu.
Acoperisul
Ultima camera din muzeu de unde ieseam pe acoperis. Acoperis real vs acoperis macheta Macheta Casei Mila
..or just Gaudi! Apartamentul lui Carlos e chiar langa Sagrada Familia, care arata impresionant, dar ce mi se pare cel mai tare, este faptul ca biserica este construita si se construieste in continuare numai din donatii (dealtfel lucrarile la ea au inceput acum peste 100 de ani, in 1882), n-am intrat in primele zile pt ca se platea si nu stiam cum stam cu banii, apoi cand am aflat ca banii de intrare sunt pentru constructia bisericii, am zis ca trebuie neaparat sa intram si ca o sa gasim noi momentul, ca doar e langa casa... Evident ca am ajuns in ultima zi, si ne-am trezit ca suntem in intarziere la aeroport deci, adio Sagrada Familia, ne vedem mai in amanunt data viitoare! Si nici makr nu i-am facut poze, mi-a facut mie cineva una care e cam varza, dar puteti da google search pt imagini mai bune :)In schimb am vizitat Casa Batllo si Casa Mila (La Pedrera), cele mai importante/populare creatii ale lui Gaudi din Barcelona (dupa biserica desigur), spitalul San Pau (n-am facut poze ca uitasem aparatul, deci se aplica tot google search) si Park Guell unde e si palatul Guell, tot creatiile lui Gaudi, pt un nene bogat.
O sa le iau pe rand.
Casa Batllo: arata ca in basme, parca e din turta dulce si eu cred ca merita vizitata si in interior, are niste camere ft tari, totul e curbat, usi geamuri, tavan...totul e colorat....greu de descris ca sa corespunda cat de cat cu felul in care arata, asa ca iata mai concret:
Bianca in curtea interioara, ascultand ghidul audio, toti vizitatorii aratau, de parca vorbeau la celular si cand ne faceam poze, nu stiam cum sa ascundem ghidul k pierdeam sirul povestii, asa k in multe poze aratam de parca vorbim la mobil in muzeu.
Un cordior care dadea intr-un fel curte interioara, totul era hipnotizant de albastru.
Bianca si cu mine in curtea din spate, amandoua ft treze, desi nu pare.
Mi-am dat seama ca fac poze foarte proaste; multe si nesemnificative...si cele mai misto chestii pe care mi le amintesc, nu le-am fotografiat, asadar niste sample-uri din apartamentul lui Carlos care e mult mai misto decat reiese din pozele astea :)
Gasesc piata San Neri abea in ultima zi, cu mari greutati pt ca sunt ft praf si nu ma mai descurc cu harta. Cu Bianca sunt certata si ne-am separat (o idee cam proasta avand in vedere cat de luate suntem amandoua). De cand am aflat de piata si de fleemarket a plouat incontinuu asa ca nu am mai avut ocazia sa fac cine stie ce plimbari; am ajuns totusi la fleemarket-ul ala ca sa cumpar cadouri speciale si am fost foarte dezamagita sa vad obiecte foarte misto cum se distrug in ploaie...m-am gandit din nou la David, dar din pacate n-am mai avut baterie sa fotografiez tarabele cu balerine din portelan si vase si tot soiul de alte obiecte, asteptand in ploaie. Revenind la San Neri, e o piata micutza si foarte sobra, care are vreo 3 intrari, dar mi s-a parut aproape imposibil de gasit, cu o fantana in mijloc, o terasa mica si ziduri ciuruite de jur imprejur , care arata intradevar destul de sumbru. Oricum locul are o incarcatura si un farmec al lui, inteleg de ce sunt Dani si Carlos asa atasati de el.
Gazda noastra, Carlos (dreapta) si boyfriend-ul lui, Dani, fara de care comunicare noastra ar fi fost destul de dificila, deoarece Carlos vorbeste doar spaniola si catalana...oricum am stat intr-o seara la povesti intr-o limba inventata de noi care includea si multe semne pentru ca Dani nu mai facea fata cu traducerea. Cel mai amuzant e intr-una din ultimele zile cand ploua torential, Carlos si Dani sunt la servici, si il sun pe Carlos (ca el e gazda si numarul lui Dani nu-l am) sa-l intreb daca putem sa imprumutam o umbrela de la el, intr-un fel de spaniola...dupa vreo 10 minute a inteles ce vreau de fapt, a ras si a zis ca nu e nicio problema. Carlos e pictor, dar nu ne-a aratat nicio lucrare de-a lui, a fost de-ajuns in schimb sa ne spuna ca el si-a aranjat casa in totalitate, el si-a vopsit peretii si ne-am facut o idee...cred k lui David i-ar fi placut apartamentul la nebunie; pereti colorati, multe obiectzele, de la chestii de valoare la tot felul de kitschuletze, dar tot apartamentul foarte personalizat. Imi pare rau k nu am prea facut poze...diminetile de obicei pt k eram singure in casa, Bianca si cu mine studiam toate colturile si ne uitam pe toate rafturile si etajerele si masutele, pentru ca era clar k toate lucrurile din casa aia au poveste, multe chestii legate de el si Dani, poze cu fiecare knd era bebe, ei sunt ft in love si asta s simtea si dadea un vibe ft misto casei. Dani lucreaza in televiziune, nu-mi amintesc exact ce si cum, dar din cauza englezei mai chinuite nu-mi da prea multe detalii, inteleg doar ca-i place pe platoul de filmare si ca se considera si el tot un artist. Vorbim despre lume, despre locuri, despre calatorii, despre Barcelona...Carlos si Dani iubesc Barcelona si nu ar pleca sa traiasca in alta parte niciodata. Amandoi au calatorit destul de mult dar spun ca in Barcelona au de toate si nu se pot plictisi niciodata. Imi spun despre locul lor preferat din Barcelona, nu e un punct turistic, din fericire, e in centrul vechi, o piata foarte micutza care se cheama San Felipe Neri, o pietzuca imprejmuita de multe ziduri pline de urme de la executiile ordonate de Franco, o piatza in care au murit multi catalani, dar care nu a fost tranformata in punct turistic... Imi povestesc cum printre primele lucruri pe care le-au discutat cand s-au cunoscut a fost locul preferat al fiecaruia, din Barcelona, si au descoperit ca din atatea locuri din Barcelona, amandurora le place piata San Felipe Neri cel mai mult si a fost un semn pt ei k e un pic de soarta la mijloc. Imi dau seama ca trebuie neaparat sa gasesc piata asta si fleemarket-ul din Encans, de care turistii nu stiu si unde cica se gasesc de 'de toate', lucruri foarte misto si speciale si foarte ieftine.
Cand zic 'Barcelona', primul lucru care-mi vine in minte, e cantecul lui Freddy cu Montserrat si prima imagine, cea a lui serban cu sanziana in Daedalus Lounge, dar dincolo d asta mai sunt 10 zile cu Bianca la Barcelona, cadoul d la mama d ziua mea. Am inteles in clipa in kre am aterizat k mama ma iubeste ft mult si k ma cunoaste, avand in vedere alegerea facuta (ea a ales Barcelona, desi putea la fel d bine sa aleaga Parisul, nu l-am vazut niciodata si ea-l adora). So first thing that comes into my mind in Barcelona...mama ma iubeste! Apoi incepe haos-ul... Haosul inseamna multa lipsa d organizare, mult mers p jos nestiind ft clar incotro, multe momente d panik ale Biancai, certuri, si toate intr-un oras ft mare (si d fapt nu stiu exact dak mult mai mare k Bucurestiul) dar coplesitor, astfel inkt 10 zile am tot avut senzatia d I just can't get enough. In Barcelona sunt toate cu d toate: marea, muntele, padurea, cluburile, mall-ul, bistro-ul, shopping-center-ul, centrul vechi, zona comerciala moderna, portul vechi, portul olimpic, palatul, Gaudi marks everywhere, parcul d distractii, Sagrada Familia, FC Barcelona, muzee peste muzee, telecabina, trenuletz, vaporas, Starbucks... totul in Barcelona e un event, totul pare must see. In busul turistic am observat la un moment dat ascultand ghidul audio, k p strazile unde nu exista niciun muzeu, monument sau ceva atractie turistica, d fiecare data aveau ceva pregatit pt kre merita totusi sa cobori. Si le prezentau ft ispititor; fie un magazin cu suveniruri traditionale, fie o cofetarie cu prajituri excelenta, un bazar, o strada comerciala cu nush c brand-uri, un restaurant, o piata...whatever, ei gaseau ceva kre sa starneasca in tine un mic conflict (sa cobor si aici? mai bine nu! dar kte as putea sa cumpar! mai da-le in masa d toale si lucruri! a.s.o.). Asadar am luat in primele zile acest autobuz kre facea turul orasului (sunt specialisti in a-si face reclama si a s vinde), un bus ft misto, etajat, in kre puteai sa cobori si sa urci d kte ori aveai chef (si erau muuuulte statii), in functie d valabilitatea biletului (1 zi sau 2) kre t cam ardea la buget (vreo 20 d euro) si nu, nu reuseai in 2 zile sa urci si sa cobori d kte ori aveai chef si sa stai kt vrei in fiecare zona. Si n-am fost cine stie c realizare, pragmatic vorbind, pt k nu am facut nicio economie, nici d timp, nici d bani, am vazut doar orasul cu toate zonele si strazile importante, m-am bronzat si m-am relaxat total, si la sfarsit eram putin spalata p creier, adik mi s parea knd am coborat din bus (dupa vreo 3 ore cred) k trebuie sa vizitez toate muzeele si monumentele, ceea c evident nu am facut...