Alerg cu sufletul la gura. Teatru de apartament. Cum o fi de fapt? Am vazut o poza. Am in minte tot felul de apartamente, mai sptatioase, mai inalte, mai impersonale, mai organizate, mai moderne, mai old school... Incurc autobuzele, strazile si tot ce se mai poate incurca, sunt o intarziata oribila si mi-e ciuda pe mine. Il sun pe lorin sa ma ghideze (oricum am incurcat si numarul). Ajung in fata blocului. Nu stiu interfon, etaj sau apartament. Il sun din nou. Coboara lala, imi intinde o geanta, in care trebuie sa bag obiectul adus de mine (un obiect care sa reprezinte singuratatea), imi taie biletul si-mi pune-o stampila. Urcam in lift, pe la 6 deschid o usa din greseala si blochez liftul, mi se pare ca fac numai tampenii, sunt un pic emotionata. Ajungem la etajul 8, la lorgean theatre. Apartamentul e plin ochi. E intuneric, canta o muzica lenta si in colt deasupra usilor inchise, care dau in cealalta camera, lumineaza cu rosu 'firma': lorgean theatre.
(foto via facebook)
Lorin imi face semn, am loc in primul rand (sunt doua de fapt), pe jos pe pernutze. Ma ghemuiesc in fata si nu indraznesc sa zic nimic, atmosfera e de spectacol, oamenii in asteptare. In fatza sunt usile inchise; au geamuri pictate cu albastru si galben , care sunt proiectate pe tavan, de o lumina slaba din cealalta camera. Spatiul mi se pare minuscul si plin de viata. Melodia se termina. Lorin deschide usile, pune un scaun in parg, aranjeaza veioza (am descoperit sursa de lumina),vorbeste; e emotionat, are o lista de reguli, care functioneaza in lorgean theatre, si in general ar trebui respectate: de la inchisul telefoanelor mobile, la interzicerea consumului de bauturi alcoolice, la accesul cu animale, la 'nu calcati iarba' si altele. Concluzia: 'in rest, suntem singuri acasa, putem face orice'. Se ridica andrei ionita, se aseaza pe scaun, are o bautura in mana, se afla intr-o intersectie. Tot ce zice el, e destul de rough, e foarte in your face; e la doi pasi de mine, intreaba: ' dar daca ti-as musca din fatza?'. Recunosc textul lui fifea de pe blog si simt o usurare. Toata apasarea imi era ft familiara si nu stiam de unde, acum simt ca ma pot apara cumva de andrei, sunt la doi pasi de el si felul lui de a se exprima e aproape intrusiv, dar acum stiu, e textul lui fifea, ma pot apara. Ma intreb daca e si fifea aici, n-am prea vazut cine e. Ma intreb cum se simte in postura de 'dramaturg', ma intreb daca-i place. Ma gandesc ca tre sa fie un sentiment misto, sa vezi pe cineva spunand textul tau, iesit din tine, o parte din tine cumva. Andrei termina si se ridica ionut pascu cu niste foi in mana. Vrea sa citeasca niste discutii de pe mess, stiam ca o sa vina asta, nu ma asteptam atat de repede. O sa le citim impreuna. Fata are id-ul monici_ ceva, nu mai stiu, incep sa rad. Tipul este chiar el. E o discutie reala si nu stiu la ce sa ma astept. Citind imi dau seama ca e chiar personala, dar nu-mi dau seama daca are vreo valoare speciala sau e una din muuultele discutii oarecum random, pe care le avem pe mess boyfriendzii sau cu iubitele noastre, in momente in care am vrea de fapt sa fim impreuna, dar din diverse motive, trebuie sa ne rezumam la comunicarea virtuala. Imi place mult cum o alinta el pe ea 'nice...de la monice', si-mi place mult cum citeste el, desi se mai incurca si are o dictie mai chinuita, citestie ca si cum ar vorbi cu 'nice'. Eu nu stiu textul, nu citesc inainte, fiecare replica e o surpriza si ma intreb cum e 'nice' de fapt. Amandoi ar vrea sa fie impreuna in momentul ala, din discutie-mi pare ca nu s-au vazut de un timp (dar poate-i doar o zi de fapt) si ma intreb de ce nu.... De ce naiba vorbesc pe mess despre faptul ca vor sa fie impreuna, sa faca sex, in loc sa o faca... Isi tot trimit linkuri si fac planuri de viitor, de plecat un weekend. Ma intreb daca 'monice' si-a dat seama vreodata de tonul lui, tonul lui e ft cald in toate replicile cand le spune si ma intreb daca tipa citindu-le si l-a imaginat asa. Eu nu stiu ce ton am...si nici nu prea am citit cu voce tare vreo discutie de mess. Intotdeauna am stiut ce ton simteam, cand scriam ceva, dar niciodata n-am si verbalizat sa vad cum suna, daca pot sa le si spun cum simt. Oamenii par sa se amuze, desi eu sunt sigura ca pentru ei experienta asta, nu e la fel de intensa, cum e pentru mine, ca sa nu mai zic de ionut (despre care cred ca era ft emotionat, desi parea relaxat si distrat). La un moment dat monice se enerveaza ca el nu-i mai raspunde, il 'striga', insista, se plange ca o lasa sa vorbeasca de una singura; am un 'deja-lu'.. wtf?.. monice face exact ca mine...pe-asta si eu as fi/am zis-o la fel. Mi se pare ca mai are foi, dar dupa ce monice se enerveaza si-l striga si-i zice suparata 'pa', ionut zice :'pana aici, atat, asta a fost'. Intra in 'scena' lala, care lasa un mesaj pe robotul telefonic, al unui preot. Mesajul....e foarte tare, lala e foarte misto, mai mult nu divulg: 'Laudat fie Domnul nostru, Isus Cristos!'. Apoi lorin incepe parada obiectelor care reprezinta singuratatea, toate obiectele care s-au adunat pana acum, de la toate reprezentatiile. Obiectele au povestile lor, fiecare spune ceva despre cel care l-a adus. Ne uitam si la ce-am adus noi, fiecare a adus ceva. Fiecare obiect adus spune ceva despre posesor, fiecare a mai aflat ceva despre fiecare, despre singuratate- singur, despre singuratate intre oameni, despre singuratate in cuplu, despre lipsa si subsitut, despre prezenta absentei ...pareri, reprezentari, povesti. La sfarsit lorin pune o piesa despre singuratate, ne avertizeaza ca-i cam dramatica si stinge lumina. Doar lorgean mai lumineaza slab si rosu camera, melodia mi se pare cam 'heartbreaking':
Nimeni nu misca, nimeni nu susoteste, incep sa disting mai clar contururile rosii din jurul meu si-mi dau seama ca ma apasa stomacul si-mi dau seama ca m-a busit plansul si nu ma pot opri si nu stiu nici macar de ce plang; ...e melodia, lipsa, toti oamenii din jurul meu care-mi par in momentul asta incredibil de singuri...nu stiu...stiu doar ca ma apasa undeva intre piept si stomac si iese pe ochi sub forma de apa. Sfarsit.
Apoi totul se transforma: ne relaxam, socializam, ceiutz (negru cu aroma de trandafir), tigarica, 'ce-ai mai facut? ce mai faci? cat de tare e casa!!!'...
(foto via facebook)
Raman doar cu lala, lorin si brynjar...povestim, povestim, povestim si aud prima data un lucru, care m-a framantat mult timp, si ce spune el, ma face sa ma simt mai impacata : 'It's very important to waste time in your life...to just have a period and do nothing...that's when truly see so much about yourself...it's not really easy'... Lala has been there, I have been there too... nu ne-a fost bine niciuneia. Brynjar a facut asta dupa 10 ani de lucrat non stop; si-a luat un an de pauza, in norvegia, de nefacut nimic, absolut nimic. Am ajuns din nou la singuratate, cand toti oamenii in jurul tau fac lucruri si tu nu, atunci esti 'lonely'. Vorbim despre diferenta dintre 'being alone' si 'being lonely'. Brynjar a experimentat si 'being alone', a stat vreo 2 ani in germania si in primul an nu a legat niciun fel de relatii cu nimeni, extraprofesionale. Nu a iesit la bere, la party, la film, nicaieri cu nimeni. A facut totul de unul singur si-a limitat relatiile cu oamenii noi pe care i-a cunoscut strict la lucru, la scoala. Spune ca ajunsese sa scrie aproape 15 scrisori pe saptamana prietenilor si rudelor; spune ca asta a fost 'being alone' si nu 'lonely'; spune ca a fost o experienta extraordinara pentru el, care e o persoana extrem de sociabila; spune ca a ajuns atunci sa aibe echilibru absolut singur, sa nu caute si sa nu aibe nevoie de niciun pic de sprijin de nicaieri. Brynjar e plin de povesti, despre oameni, experimente, experiente, studii, concluzii. Merg pe jos o parte din drumul spre casa si ma minunez.
Obiectul adus de mine a reprezentativ pentru singuratate a fost un cub rubik. Am aflat apoi ca trebuie sa scriu si o 'poveste' in care sa explic de ce am ales cubul rubik. Tot intr-un moment in care ma simteam singura am scris si 'povestea'. Cubul cu povestea lui cu tot au aparut in expozitia "Singuri acasa" de la laboratorpropriu cat si in versiunea digitala a expozitiei de pe facebook. So this is the digital version:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu