finding mary poppins: Picnic pe Sopka

Cele 2 Katii ne invita la picnic, pe dealul din Birobidzhan.
Le asteptam in fata garii.
O doamna doarme pe o banca. Se trezeste buimaca si incepe sa vorbeasca. Pare foarte suparata. Marcel imi traduce cateva cuvinte: "Unde sunt? unde sunt aici? Aoualeu, sunt la gara! Fira-ar dracu, iar am baut ca o scroafa! Iar mi-am baut creierii, sa ma ia dracu'! Iar nu mai tin minte nimic! Ce scroafa sunt! Ce nenorocita!"
Mie mi se pare ca mai are putin si incepe sa planga. Isi mai tine cateva auto-mustrari si se culca la loc. Ne mutam mai incolo ca sa n-o trezim iar.
Cele 2 Katii apar, si cu ele mai e o fata, masiva cu alura sportiva. Poarta un tricou cu insulele Bahamas pe el. Are un accent englezesc foarte bun si e foarte prietenoasa si relaxata.
Liuba. A fost in insulele Bahamas. Ne arata pe tricou o insula, unde se afla una dintre cele mai adanci groape din lume, in care ea a sarit de pe o stanca. "It's was great but so scary!"
In drum spre picnic ne povesteste despre "tiks". Niste insecte marunte, care traiesc in iarba, frecvente in Rusia si in special in zona asta, care au o otrava foarte puternica. Unele dintre ele infecteaza omul cu encefalita, ceea ce duce la paralizie. Ne infioram si incepem sa verificam daca avem destul haine pe noi. Liuba rade si incearca sa ne linisteasca. Exista antidot. Nu toate insectele astea sunt asa periculoase, le ia un timp pana sa te piste, unele nu au niciun efect etc. Vad ca poarta pantaloni scurti si sandale, si-mi dau seama ca e cazul sa ne relaxam un pic. Ajungem in Sopka. Sopka inseamna deal si e denumirea cartierului de pe singurul deal din Birobidzhan, unde vom poposi. Pe vremuri era cartier militar.Katia bruneta locuieste aici si mi-a povestit ca tatal ei e militar. Acum lucrurile s-au amestecat. E un cartier obisnuit, cu tot felul de oameni.
Liuba a fost profesoara de engleza. Asa le-a cunoscut pe cele 2 Katii. Iubeste meseria de profesor. Dar acum 3 ani, a primit o cerere in casatorie. Logodnicul ei lucreaza in Shanghai. Are afaceri acolo si ii merge bine. Asa ca Liuba nu mai lucreaza momentan. A stat 4 luni in Bahamas. A fost in China de mai multe ori. E foarte fericita. O perioada probabil se va muta in China. Crede ca la un moment dat isi va relua profesia, pentru ca adora sa fie profesoara si experienta de la Universitate, a fost minunata. Acum vrea sa invete chineza. Considera ca e o forma de respect, ca atunci cand mergi intr-o tara straina si petreci mai mult timp, sa inveti limba. Crede ca cel mai greu e sa inveti prima limba straina. Odata ce o stii, a doua o prinzi mai repede, a treia si mai usor, si tot asa. "Faci tot felul de conexiuni, intelegi mai adanc cum functioneaza o limba, radacinile ei." Cand a fost in Cuba, desi nu avusese tangente niciodata cu limba spaniola, in 4 zile deja se descurca la magazin sau pe strada, cand ii trebuia ceva.
Liuba e cu adevarat entuziasmata cand vorbeste de limbi straine. Si de calatorii. Ar vrea sa vada toata lumea si sa cunoasca cat mai multi oameni. Nu ar pleca din Rusia definitiv. Aici se simte acasa. Poate un an, doi, ca sa inteleaga o alta societate, modul de viata. Imi povesteste ca in Bahamas, toata lumea era socata, ca ea si logodnicul ei vorbeau engleza. "Chiar esti rusoaica? Din Rusia? Exista si rusi care vorbesc engleza, wow!"
Liuba nu crede in stereotipuri. Intelege ca oamenii se pot pacali usor, din cauza unor experiente, dar totul, ne spune Liuba, se invata prin comparatie.
Pe masura ce a calatorit, a devenit constienta ca din cauza compatriotilor, care se poarta arogant in alte tari, nu invata limba tarii, in care au emigrat, sau au o atitudine deranjanta, multi oameni au prejudecati fata de rusi. Dar oamenii au prejudecati fata de oricine pana la urma.
Liuba nu s-a gandit niciodata sa ascunda ca este rusoaica, in calatorii, desi uneori a fost sfatuita asa. Ii place sa spuna de unde vine si sa povesteasca despre Rusia. Stereotipurile vor exista mereu. Mereu vor fi necesare exemple, care sa le infirme. Numai asa, oamenii pot depasi stereotipurile, crede Liuba.
Despre evreii de aici, Liuba, isi aminteste ca in copilarie se vorbea idis pe strada. Dar doar in randul batranilor. Erau ultimii vorbitori nativi. Pe masura ce acestia au disparut si limba s-a stins. Se preda in scoli, dar e un fenonem intretinut artificial. Nimeni nu mai invata acasa idis. Totusi limba rusa din zona asta, are multe regionalisme, care vin din idis, si pe care rusi din alte zone, nu le inteleg. Liuba ne mai spune ca langa Birobidzhan, e un satuc numit Valdghiem, unde e cea mai veche comunitate de evrei. Ne sfatuieste sa luam autobuzul pana acolo si sa vedem ce mai putem afla.
In ceea ce-o priveste, radacinile ei sunt o parte din Belarus si-o parte din Siberia.
Birobidzhan a fost fondat in 1934, asa ca nu prea exista cineva care sa fie la a 5-a generatie aici. Inainte, aici nu era nimic. Se pare ca in secolele trecute ar fi fost niste popoare tribale. In rest, nimic. Cele mai vechi case din Birobidzhan sunt de lemn. Sunt niste case mai mari, care par a fi compuse din cateva apartamente. Le poti vedea doar in anumite zone ale orasului. Sunt pe cale de-a fi daramate. Multe s-au daramat deja. Majoritatea, nu au apa, electricitate, gaz, au ramas asa, uitate in timp. Oamenii care traiesc in ele vor fi mutati in blocuri. Mie-mi plac casutele astea tare mult. Au ceva... un trecut impregnat in ele. Dar sa traiesc fara apa? fara electricitate? Probabil ca as visa sa ajung la bloc. Blocul de aur.

cele mai vechi case din Birobidzhan