Trează în Birobidzhan

Luni avem liber până la ora 4. Mergem la bancă să schimbăm bani. Procedură complicată, e nevoie de pașaport, trebuie completate niște formulare. Suntem 12 oameni și am ocupat toată încăperea. O să dureze. Un domn intră și se bagă în față. Întreabă cine-i ultimul. Când își dă seama câți suntem, se revoltă și începe să se certe cu Olea. Ce-i cu noi toți aici, de ce nu mergem în altă parte, de ce nu schimbă unul singur toți banii, cum să aștepte după atâția oameni?! Doamna de la casă se mișcă încet, încet. Ne-am grupat câte 2-3 și ea ne dă banii gata împărțiți, ceea ce îi încetinește ritmul și mai rău. Domnul supărat profită de un moment de neatenție și se bagă în fața noastră. E cu un puști după el, care stă mai într-o parte timid, domnul îl trage repede de haină spre ghișeu. Nu ne mai opunem. Mai vin un domn și o doamnă. Când află care e ultimul de la coadă, fețele lor par total nedumerite. Așteaptă docili.
Mergem la alimentara. Cer iaurt. Imi arată un frigider cu iaurturi cu fructe. Explic cu greu ca vreau iaurt simplu. Nimeni nu stie engleză. Noroc cu româna: „plătit, relief, filială, magazin, secunde, ce?, brânză”, sunt doar o parte din cuvintele pe care le avem în comun cu limba rusă... Gust iaurtul. E dulce. Ce naiba, nu are niciun fruct... „- Olea, de unde pot lua un iaurt care să nu fie dulce?” Olea mă privește mirată. „- Există iaurt care să nu fie dulce?”,
„-Da, noi avem, unul sărat, adică acrișor”
„- Oh! that's kefir, not yoghurt!”
Atât de simplu și nu m-am gândit. Adăugăm „chefir” la vocabularul comun.


Dupamiză, training. Primim niște plicuri mari, în care băgăm bilețele cu tot ceea ce ne dorim să ni se întâmple în stagiul ăsta de voluntariat. Obiective personale. Planul e să le păstrăm fără să ne uităm la ele până în ultima zi și să le deschidem atunci. Încep să desenez pe plic. Parcă așa mă pot concentra mai bine. Vorbim despre frici,spre bariere personale, despre obstacole ce ar putea sta în calea realizării a ceea ce ne propunem. N-am niciun chef, dar fac un efort și recunosc public, că am două viteze: încet/foarte încet, și că dacă nu prea-mi place ce am de făcut, sunt foarte leneșă. Gata am zis-o!
La două noaptea mă trezesc din senin și nu mai pot dormi. Încerc să trimit sms-uri. Nu pot. Am uitat de +4. Mă foiesc. Mă foiesc. Mă mai foiesc un pic. Schimbarea de fus orar își spune cuvântul. Sper să n-o țin așa 3 săptămâni.