Ajungem in Birobidzhan. N-am dormit de 27 de ore. Era să coborîm de vreo două ori, în stația greșită. Mă dau jos din tren si văd în celălalt capăt al peronului trei fete cu hârtie mare, pe care scrie „Welcome to Birobidzhan”, Smiley face, un soare. E înorat si s-a răcorit. Fetele ne văd și vin râzând spre noi. „Olea, Ocsana și Mașa”, atât înțeleg. Restul cunvintelor nu știu dacă sunt în rusă sau engleză, nu mai disting. Fetele sunt vesele și prietenoase. Mergem la cazare. Ocsana si Mașa par mai reținute, nu vorbesc engleză. Autobuzele din Birobidzhan sunt și mai mici, suntem 15 persoane și nu încăpem în primele autobuze. Mi s-a făcut frig și mă picură. Nu știu dacă vreau mai mult să mănânc, să fac duș sau să dorm. Scaunele din autobuz au tapițerie cu model de tigru. Ne decidem cu toții pentru duș și apoi mâncare.
Suntem cazați la un cămin studențesc. Olea ne tot spune ca deși din afară nu arată prea bine camerele sunt ok. Și are dreptate, deși când urcăm scările ne infiorăm puțin, camerele sunt foarte ok. Olea va locui cu noi. E voluntară din partea organizației gazdă si singura persoană care vorbește engleză. E din Kirov și vine pentru a doua oară în Birobidzhan. E puțin timidă și foarte binevoitoare.
În cameră stăm 4 fete și pe baie suntem 6. Deci ne înarmăm cu răbdare și înțelegere. Nu avem net. O să avem. La fiecare etaj, în cămin, sunt niște doamne amabile, trecute de 40 de ani, care supraveghează, bunul mers al lucrurilor. Regulile sunt stricte. Nu avem voie să venim după ora 11. Se încuie. Nu avem voie să fumăm în clădire, dar avem balcon. Nu avem voie să consumăm alcool, nici pe balcon. Colegii mei află de ultima regulă când ies pe balcon cu niște beri în mână și doamna de pe etajul nostru începe să turuie agitată în rusă. Ei nu înțeleg nimic. Doamna, disperată și scandalizată o caută pe Olea, ca șă le traducă si după toate aparențele e absolut revoltată.
După o oră jumate reușim toți să ne dușăm și mergem la masă. Orașul pare foarte pustiu. Nu înțeleg nimic. Nu-mi dau seama dacă e mare sau mic, unde e centrul, unde suntem, care sunt prețurile, îmi place, nu-mi place... Mănânc pelmeni prăjiți. Vreau să ajung la un internet, dar camera începe să se învârtă cu mine. Mă culc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu