Yiddishkeit in Birobidzhan

In curte, in fata sinagogii, ne intampina o doamna, pe la vreo 40 de ani, cu un aer sportiv, si-n acelasi timp elegant. Are ochii de un verde crud, aproape electric. As zice ca sunt lentile colorate, dar nu pare genul. E imbracata doar in negru. Singurele accente de culoare sunt date de parul aramiu, cu suvite blonde, asortate parca, la pantofi: negru cu galben, lac si catarama pe care scrie "Prada". Doamna vorbeste in rusa, dar intelege putin si engleza. Albina Mihailovna ne prezinta sinagoga, muzeul si centrul.
Incepe cu monumentul Holocaustului: o piatra memoriala, acoperita cu multe pietricele.
Aflam ca obiceiul in zona asta, este de a acoperi mormantul cu pietre, nu cu flori. Este o traditie veche. Atunci cand pamantul este acoperit cu piatra, locul devine solid si vizibil. Pietrele nu sunt la fel de perisabile precum florile. Ele intra incet, incet in pamant si in fiecare an, oamenii duc pietre noi la morminte, pentru ca acestea sa nu dispara.
Intram intr-o incapere aerisita, care arata mai degraba ca o sala de intalnire, decat un lacas de cult. Peretii sunt goi, pe alocuri sunt aliniate mai multe becuri in forma de lumanare. Scaunele sunt moderne, tapitate cu piele. Pe jos o gresie simpla crem. In mijloc, pe peretele orientat spre Ierusalim, se afla altarul, lucru obligatoriu, in orice sinagoga. E simplu, acoperit cu o catifea, nimic incarcat. La etaj e locul femeilor. Este o sinagoga ortodoxa. "Aspectul simplu si neimpodobit al sinagogai, se datoreaza faptului ca ceea ce pretuim si ceea ce conteaza, este frumusetea interioara, nu cea exterioara", ne explica Albina. Ne arata dulapiorul in care sta Tora, si biblioteca de pe peretele opus altarului, in care sunt asezate ordonat si cornologic volume, din cele mai importante scrieri religioase, retin: Tanakh, Talmud, Mishna.
In mod surprinzator si absolut inexplicabil, dupa 20 de minute de vorbit doar in rusa, Albina incepe sa vorbeasca engleza. O enlgeza foarte buna.
Ne poveste despre ritualuri evreiesti, despre misiunea oricarui bun evreu: "The ceremony of circumcision means that the man accepts the mission that has been given to him, by God. Because every jew is born with a mission. His mission is to spread God's word in the world, and to make everything perfect. " Zambesc. Impossible mission, I guess.
Muzeul arata ca un teatru pentru copii: machete, manechine, butaforie. Un remake din butaforie dupa Zidul Plangerii, poze cu evrei, dreidl-rui, produse kosher: apa, fanta, cafea, ciocolata, conserve. Ma uit la ele. Sunt expirate din 2005. Aduse din Israel. Sinagoga a fost construita in 2004.
Masa de Shabbat: lumanari, cupa de Kiddush, rugaciunea de binecuvantare a vinului.
Macheta de Sucot, sarbatoarea corturilor; Sucot inseamna: exprimarea recunoastintei pentru recolta din anul trecut, rugaciunea pentru ploaie, sfarsitul perioadei Marilor Sabatori, si are si o dimensiune istorica: de aducere aminte, de retraire a timpurilor inaintasilor nostri.
Intr-un colt niste manechine mari, reprezentand o nunta evreiasca. Sunt acoperiti de chupah, baldachinul care simbolizeaza noul camin intemeiat, cat si protectia divina. Langa piciorul barbatului se afla paharul spart. Albina ne povesteste: "Nunta este cea mai frumoasa zi din viata unui evreu. Cu toate acestea el nu trebuie sa uite de tristetea poporului la distrugerea Templului din Ierusalim. Spargerea paharului aminteste de acest lucru si de speranta, ca intr-o zi el va fi reconstruit!"
Ne explica despre tehnica complicata de scriere a Torei. Trebuie scrisa de mana, cu o cerneala speciala, pe o harte speciala, de un om special. Manuscrisele cu greseli, nu se arunca. Ele sunt ingropate si distruse printr-o tehnica speciala.
Dupa muzeu, Albina ne arata si Centrul comunitatii, cu biblioteca si sala de intalniri. Vedem menore, mezuze, dulciuri pentru copii in forma de Tora, hamsa, colectia de trofee a comunitatii.
Albina ne povesteste despre aprindere lumanarilor de Hanuka si montarea unei mezuze.
Orice evreu credincios, are la usa casei, o mesuza, care i protejeaza casa. Mezuza e un fel de cutiuta, in care se afla o rugaciune de binecuvantare. Ea se prinde cu cuie, intr-o anumita pozitie si intr-un loc anume, de tocul usii. "Everything is done in special way."
La intrebarea cuiva din grup, daca exista antisemitism in Birobidzhan, Albina raspunde evreieste, tot cu intrebare: "Did you noticed something? Did you hear people saying something against jews?"
Noi nu am auzit nimic intr-adevar. Albina ne spune ca niciodata nu a avut probleme, nu a fost atacata sau jignita in vreun fel si de mic copil termenul de "jidan", nu i-a fost familiar, "thanks, God!", completeaza zambind. Spune ca in general cei din Birobidzhan cand calatoresc prin Rusia, sunt luati automat drept evrei, pentru ca vin din Regiunea Evreiasca Autonoma, desi aici numai 2% mai sunt evrei. Dar toti locuitorii de aici sunt obisnuiti si isi asuma identitatea evreiasca, cand ajung in alte regiuni.
Desi se spune ca Stalin spera, la o lichidare pe cale naturala a evreilor, din cauza conditiilor meteorologice de aici, a tantarilor, a mlastinilor, Albina e de parere ca Birobidzhan a salvat multe vieti. Ea crede ca tocmai conditiile de aici, resursele naturale, lemnul, i-au ajutat pe oamenii sa-si gaseasca o indeletnicire si sa supravietuiasca.
In prezent, comunitatea Evreiasca din Birobidzhan, este sustinuta de Joint si tine legatura si cu alte comunitati evreiesti din lume.

Complexul Comunitatii din Birobidzhan, Singoga si Centul Comunitar
Memorial Holocaust
in Sinagoga
fotografii






communitarian spirit

pictura

manuscrisele de Tora incepute gresit
Sucot
Jew puppet
Shabbat dinner
love, marriage&chupah
un certificat de casatorie am dedus eu... ?
Western Wall remake

siberia jew
trofeele Comunitatii
calendarul Evreiesc, Yar - 5771 = Mai, 2011
Salom Alehem on the piano
biblioteca





Mezuza
reading stick for the Torah
candy Torahs for children


Albina