finding mary poppins: Masha

Are 22 de ani si e din Birobidzhan. De fapt s-a nascut in Khabarovsk. Masha are ochii albastri, puternic migdalati, maxilarele proeminente si o gropita mica in barbie. Parul are mai multe nuante de blond, e lung si ii da un aer nordic. Mie-mi aminteste cumva de Claudia Schiffer. Cand ii spun se rusineaza si rade neincrezatoare. Nu se considera frumoasa si ii se pare ca-i prea mica de statura, prea indesata si cu un cap prea mare. Ii fac cateva poze, care sper s-o convinga ca-i frumoasa. Masha a terminat facultatea de Drept si pe langa jobul de la Centru, mai lucreaza uneori si ca Dj in X.O. Prietenul ei e Dj, tot acolo. Iubeste muzica. „Bon Jovi, you know? I like...yes!” Stie ca cante in engleza, o surprind cand fredoneaza melodii, dar nu stie sa vorbeasca. Ii tot repet ca trebuie sa invete engleza. Raspunsurile ei preferate sunt „yes” si „maybe”. O imit, radem si o iau in brate. Imi spune ca astea sunt cuvintele pe care le stie cel mai bine. Masha rade cu pofta si cu toti dintii. Isi doreste cu disperare sa plece din Birobidzhan, dar nu stie cum. Nu a prea calatorit. A fost in Vladivostok, dar nu prea i-a placut, si in China, de mai multe ori. Planifica sa stranga bani si peste un an, sa mearga la Sankt Petersburg si apoi sa viziteze o prietena in Germania. Vrea sa vada Europa. Ce? Tot! E fascinata de Europa, atat! Cand vorbeste despre asta se lumineaza la fata si zambeste. SUA sau alte locuri n-o intereseaza asa tare. O invit in Romania, daca invata si engleza. Masha ma priveste ca si cum vorbim de un vis frumos. Desi nu poate traduce din engleza in rusa sau invers, cand mergem la cumparaturi, o vad nerabdatoare sa ma ajute cumva. Imi tine aparatul, ma sfatuieste ce sa-mi aleg, ce culoare si vad ca e foarte bucuroasa cand ii cer parerea. Cand vrem sa bem cafea, Masha ne duce la cea mai fancy cafenea din Birobidzhan, in care surprinzator, se intra printr-o cantina. Dar intr-adevar cafeneaua are un aer aparte. Multa lume crede ca suntem israelieni. Mai ales la cafenea, care e foarte mica si intima. La inceput banuim ca ne-au auzit vorbind de yiddishkeit si au dedus ca am fi din Israel, dar ni se spune insistent, ca aratam exact ca niste israelieni. Eu nu vad asemanarile fizice in grupul nostru, dar cred ca semanam la comportamentul galagios si strident. Cei de aici nu au de unde sa stie ca romanii se comporta asa.

Masha este ghidul nostru si in Khabarovsk. Ne plimba prin tot orasul, ne duce pe malul Amurului si la masa la un resturant. Ea nu mananca. Vrea sa mearga la un fast-food. Ii place mult mancarea fast-food. Stie ca e nesanatoasa, dar in Birobidzhan nu exista, asa ca e o placere destul de rara.

E mereu grijulie cu noi si o vad destul de stresata cand strainii intra in vorba cu noi. Mai ales ca de obicei sunt barbati. Si de obicei sunt beti sau nebuni.

Un barbat, pe la 40 de ani, slab si cu dintii sparti, vine de mai multe ori la noi la masa. Ne arata o moneda. Pare foarte ingandurat. Spune ceva. Se invarte dintr-o parte intr-alta. Masa se ridica rapid si merge la el. Barbatul o intreaba daca e primavara sau iarna. Masha ne spune sa-l ignoram, dar vad ca se uita tot timpul la el.

Ii plac ochelarii mei de soare, model Ray Ben, fake-uri desigur. Imi arata perechea ei, tot fake-uri. Fake rulz!

Cand ma uit la suveniruri, Masha e langa mine. Vad figurine de sticla, magneti, brelocuri. Aflu ca tigrul, este simbolul orasului. Nu stiu ce sa aleg. Mai e si o ratusca simpatica. Mai mult totusi parca-mi place crocodilul. Si Mashei la fel. Nu pot sa le iau pe amandoua. Cumpar si iesim. Cand ajungem pe malul Amurului, Masha scoate ceva din buzunar si-mi pune-n palma. Tigrisorul mic de sticla. "Mashenkaaa!!! Spasibo, Masha! Crasiva Mashenka! Ti takaia haroshaia!!!" Masha imi face semne sa nu-i mai multumesc! "You wanted tiger, it ok..."

Nu e usor sa vorbim mereu si nu stiu cum s-o asigur ca ne place de ea chiar daca nu vorbeste engleza, dar imi place s-o alint „Mashenka” si s-o iau in brate. Trebuie sa-si dea si ea seama ce gazda misto e!