Training

Miercuri, training-ul începe cu un wishlist. Cum ne-am petrece o pauză de 15 minute: "aş merge la toaletă, aş mânca ceva, aş fuma o ţigară, aş bea o cafea, mi-aş odihni ochii, aş face nişte exerciţii fizice, aş aţipi, aş merge la magazin să-mi iau suc, aş ruga pe cineva să-mi facă masaj". Zis şi făcut. Avem 35 de minute la dispoziţie, să facem tot ceea ce am pus pe listă, doar că legaţi cu sfoară unii de alţii. Mai precis de mâna stângă. Cu ceva spaţiu între noi, măcar 60-70 de cm. Simt că-mi pică ochii-n gură şi ceru-n cap. Normal că n-o să merg la toaletă cu 11 oamenii legaţi de mine, care-aşteptă la uşă. Şi sunt în papuci, cum să merg la magazin în papuci? Plouă! Toate gândurile se disipează rapid, pentru că avem un plan de pus la punct, şi până una-alta, începem cu masajul. Apoi ne odihnim ochii. În şir indian, ca nişte deţinuţi duşi la muncă în folosul comunităţii, urcăm sus, să ne încălţăm, să ne luăm geci. Mă încalţ repede, repede, să nu aştepte tot şirul prea mult. Îmi iau geaca şi pentru că sunt mai aproapre iau şi lucrurile colegelor. Nimeni nu mai vrea la toaletă, dar e pe listă, aşa că ne spălam pe mâini şi tragem şi apa, bifat! În timpul ăsta, Aurel, cel mai sportiv dintre noi, face nişte fandări.
În drum spre magazin, fumătorii, îşi aprind ţigările. Oamenii de pe stradă se uită ciudat la noi. Unii zâmbesc. În faţa magazinului, facem lista de cumpărături. Haos! "O ciocolată Picnic! Nu! 2 Picnic!3 Cola! A mea să fie rece! Eu vreau şi îngheţată! Şi ceva dulce, ciocolată simplă, orice! Eu aş vrea cu căpşuni dacă au!" În sfârşit, un capăt al şirului comandă produsele, celălalt capăt e la casă şi plăteşte. Vânzătoarele se uită amuzate la noi. Părem nebuni. Râd. Ajungem înapoi la cămin. Am bifat tot de pe listă. Sunt uşurată. A fost mult mai distractiv decât mă aşteptam. Şi nimeni nu s-a mocăit, am încercat să avem un ritm comun. Asta a făcut lucrurile mult mai suportabile. Altfel, dacă eram singură, ce-aş mai fi stat să-mi odihnesc ochii şi să mă încalţ în ritmul meu...de melc!