Kogelet

"Kogelet" inseamna "perspectiva". Este singura trupa de teatru si a aparut la scurt timp dupa fondarea orasului Birobidzhan. De-a lungul timpului Kogelet, a trecut prin suisuri si coborasuri. A avut perioade glorioase si incarcate, cand tot orasul venea sa-i vada reprezentatiile, si perioade cand aproape a disparut. Trupa a renascut acum 30 de ani pentru a treia oara. Repeta intr-o salita cu oglinzii, la ultimul etaj din cladirea filarmonicii.
Actualul director, care este si actor, ne intampina mandru si emotionat, cu un salut prietenos "shalom!". Ii raspundem la fel. Incepe sa vorbeasca foarte precipitat si implicat, astfel incat Olea nu apuca sa traduca nimic. Ne informeaza despre repertoriul variat al trupei: aud "Bertolt Brecht", spune ca au multe piese idis, aud Salom Alehem. Spune ca desi nu este evreu, a jucat intotdeauna roluri de evreu. Ne povesteste cu entuziasm, ca a deprins meseria, de la o familie de actori evrei.
Trupa are 35 de actori. Toti sunt amatori. Joaca si in limba idis. Suntem invitati sa asistam la o repetitie. Actorii au varste cuprinse intre 18 si 60, dupa aproximarile mele. Toti sunt amatori. Printre ei, se afla si jurnalistul, care a asistat la intalnirea cu directorul si ne-a luat interviuri. Inainte sa inceapa, se schimba repede in colanti si maieu, se pregateste sa inceapa. Este de nerecunoscut. Figura i s-a inseninat si isi misca, corpul cu delicatetea unei lebede. Repeta o coregrafie, pe un vechi cantec odessan evreiesc "Siemi - soroca" (7:40).
Desi sunt putin dezorganizati, se poate vedea cata placere le face si cat de in serios se iau. Pustiul blond care sta in fata, la inceputul dansului, se uita concentrat in oglinda si isi ia o mina strengara. Langa el un domn chel, danseaza cu camasa descheiata, cu burtica bombata pe afara. E exact genul pe care mi-l imaginez, lat intr-o carciuma, imbibata de alcool si tutun. In postura asta, arata pur si simplu nerealist. Nu-mi pot dezlipi ochii de pe el. Niste doamne cu aluri de invatatoare, repeta grijiliu pasii de dans, de parca ar pasi pe un teren minat. Jurnalistul nostru se misca ca o prima balerina si face total abstractie de noi, nu ne priveste nici macar in pauze, cand reiau dansul de la inceput. Sunt fascinanti. Artisti atat de implicati in ceea ce fac, n-am mai vazut de multa vreme. Ma gandesc ca ar trebui sa revin in Birobidzhan si sa colaborez la un spectacol cu "Kogelet". Revad filmarea cu ei inca odata, si inca odata si inca odata. Si sper sa-i revad candva...poate intr-un spectacol, poate intr-un turneu in Romania...visez!

directorul trupei Kogelet
la intalnire, Olea traduce, jurnalistul inregistreaza
jurnalistul nostru transpus
Filarmonica din Birobidzhan
culoarele de la ultimul etaj
filmulet de la repetitie: Kogelet in actiune :)