finding mary poppins: What's the aim of your visit?

După masă, mergem să ne plimbăm prin oraș cu doi dintre mentori, cele 2 Katii. Le distingem după păr, Katia blondă si Katia brunetă. Fetele sunt foarte drăguțe și prietenoase, cam ca toată lumea din Birobidzhan. Vor să ne simțim bine. Ne prezintă centrul orașului, Piața Victoriei, monumentul eroilor de război sovietici, monumentul Șalom Alehem, Capela din parc, cinematograful... Într-un final sfârșim la o terasa de pe malul râului Bira. Locul mă duce cu gândul la Cișmigiu, un Cișmigiu mai puțin aglomerat.
Katia brunetă s-a născut la Berlin. Părinții ei sunt ucrainieni. Tatăl ei este militar și a tot fost mutat. Așa au ajuns în Birobidzhan, când Katia era foarte mică. Toate rudele sunt la Kiev. Katia îmi povestește că în fiecare vară trebuie să facă o călătorie foarte lungă și foarte scumpă, ca să-și viziteze rudele. Îi place în Ucraina, pentru că știe că acolo e acasă. O întreb dacă și-ar dori să plece din Birobidzhan. „Toată viața mea e aici. Aici am crescut. Nu-mi pot imagina să trăiesc în altă parte. În altă parte, tot în Rusia, da, dar în altă țară, nu. Nici în Ucraina. E prea departe.” Sunt plăcut surprinsă. „But what is the aim of your visit, here, in Birobidzhan?” Sunt și mai surprinsă. Credeam că fetele știu despre proiect și îmi imaginam chiar că ne vor facilita relația cu Comunitatea Evreiască de aici, sau ne vor furniza mai multe informații... Îi povestesc despre proiect.
Katia blondă e un pic mai nesigură pe cunvinte în limba engleză și puțin mai timidă, dar foarte dornică de a comunica. Mă întreabă și ea, destul de mirată: „why did you come to Birobidzhan?” Îi povestesc și ei despre Yiddishkeit. Îi spun că mi-am dorit mult să ajung aici. Nu știu dac-am convins-o. O întreb ce activități au oamenii de aici. „You mean, what people in Birobidzhan do? Most people here, they are trying to have their own bussiness...it's very important for them. That's why, you will see so many shops, that sell the same thing.” Mă întreabă în ce țări am fost. Pare fascinată când îi povestesc despre călătorii. Ea a fost doar în Rusia, a fost la Sankt Petersburg și în alte orașe din apropiere. E foarte greu pentru cei de aici să călătorească în lumea largă. Este foarte scump și îți trebuie viză. Mai sunt și părinții, care au un cuvânt important de spus. Ei decid ce trebuie să facă copii. Și părinții cred că la vârsta asta, cel mai important este ca tinerii să studieze, să-și ia un job să câștige bani. Wow! Îmi amintesc brusc de părinți, părinții din România. Parcă s-au vorbit între ei: facultatea, jobul și banii, ce palpitant!
Katia blondă visează să plece in America cu Work&Travel, dar încă nu știe dacă va reuși. E mult mai scump decât pentru europeeni, de vreo 3 ori mai scump. Oamenii aici nu prea au bani. Asta am înțeles. Și se vede. Se vede pe străzi, se vede pe clădiri, se vede pe autobuze, se vede în localuri. Dar nu se vede pe oameni, sau nu vedem noi. Suntem străini și asta e mare lucru aici, așa că oamenii ne arată interes, curiozitate și entuziasm. Le invităm pe fete la noi la cămin să gătim și să mâncăm împreună. Se apropie seara. Nu știu în ce moment, cele 2 Katii dispar și se întorc cu buchețele de Lăcrămioare parfumate pentru toate fetele și vederi cu Birobidzhan pentru toată lumea. Nu-mi vine să cred. Miros atât de bine. Le pun în apă și sper să le placă fetelor ce-o să gătim. Gătim pentru 16 oameni. Adică Georgiana gătește, ea e bucătăreasa șefă. Avem o plită cu un singur ochi funcțional, așa că după 2, n-am reușit nici să prăjim cartofii. Ne dăm seama că în loc să luăm pulpe de pui, am luat spate de pui, care nu poate fi gătit. Încercăm să nu ne enervăm. Păstrăm spatele pentru o zi, când o să facem ciorbă. Mergem să cumpărăm pulpe. După 4 ore fetele trebuie să plece acasă, să nu piardă autobuzul. Tot nu am terminat cu cartofii. Sunt cartofi noi. Abia s-au prăjit câteva pulpe. Unii se duc la culcare.
În jurul orei 12 noaptea, se dă trezirea. Cina-i gata!

KungFu Panda la Birobidzhan